Zalmoxe

Poem rock de mare inspiratie, Zalmoxe reprezinta momentul de varf al progresiv-ului autohton. Cu sunetul amintind de Genesis si un aranjament muzical elevat, albumul - unic in muzica romaneasca a fost si este o mare surpriza pentru iubitorii fenomenului rock, echivalenta cu o minune, deoarece aceasta realizare s-a produs impotriva curentului care functiona in tara la acea vreme. Astfel de initiative mai existasera la sfarsitul anilor ’60 – inceputul anilor ’70, insa cu mici exceptii acestea nu s-au materializat in aparitii discografice. Rosu si Negru este una dintre trupele care atrasesera atentia prin proiectele unor opere rock, dar atat ei cat si alti artisti cum ar fi Mircea Florian & Curtea Veche, a caror creatie se afla la granita acestui tip de arta nu au imortalizat pe LP-uri lucrarile la care ne referim. Progresiv TM cu Puterea Muzicii si Phoenix cu cele trei albume LP s-au plasat in sfera genului discutat, dar in afara de "Zalmoxe" singurul poem propriu zis (folk-rok) este creatia lui Nicu Alifantis, "Dupa Melci". Unite prin tema, cele noua piese ale albumului sunt legate si prin viziunea muzicala de ansamblu. Solo-urile de chitara, partitura vocala, corul, dialogul instrumental polifonic aduc formatia Sfinx cu acest LP in prim planul peisajului muzical autohton. Singura piesa a unei alte formatii cu care s-ar putea face o analogie in cazul de fata este "Invocatie" de pe 2LP "Cantofabule" al formatiei Phoenix. Spre deosebire de aceasta, conceptia si interpretarea nu sunt legate de traditional ci apartin limbajului universal rock. Din acest punct de vedere FFN se apropie in mai mare masura de Sfinx. Versurile (semnate de Alexandru Basarab), care stau la baza proiectului muzical, sunt inspirate din informatiile consemnate de Herodot in cronica sa despre putin cunoscutul personaj Zalmoxis, reformator al religiei geto-dace, zeificat si omologat unei divinitati autohtone anterioare, Gebelaisis. "Ursitoarele" este o piesa preludiu unde mix-ul dintre corul de tip antic si partitura vocala rock, introduce ascultatorul in atmosfera poemului. De remarcat valoarea compartimentului solistic vocal, Dan Andrei Aldea fiind unul dintre putinii solisti romani care au tratat vocea ca instrument, nu ca "varf de lance". Solo-ul de chitara realizat aici este debordant iar mixarea, pe masura. "Blana de urs" continua logic atat firul epic cat si discursul muzical... "Mierea", piesa de mare gradatie, a carei tema a fost anticipata in momentele premergatoare este construita pe contrastul dintre sunetul "ancestral" al percutiei si cel modern, dar in deplin acord, al sintetizatorului. "Pestera"si "Epifania" poarta poemul mai departe pe aceleasi coordonate. Foarte bine gandit din punct de vedere armonic si inspirat repartizat pe registrele instrumentelor folosite, materialul acestui album s-a bucurat de cea mai reusita procesare de sunet dintre productiile Electrecord – ului. La acelasi nivel (care este oricum mult mai scazut decat cel din "occident") pot cita doar piesele "Mugur de fluier" , "Stima casei" si poate "Mica tiganiada" ale aceleiasi Phoenix de care am amintit deja. "Furtuna cu cap de balaur" marcheaza apropierea mai pregnanta de prog-rock, fiind dupa parerea mea strans legata de ceea ce se intampla in lumea buna a muzicii din acea vreme. Fara a fi vorba de un imprumut propriu zis, aceasta piesa aminteste de "The Lamb Lies Down On Brodway" (Genesis). "Calatorul prin nouri" este o piesa "progresiva" clasica. Comparand-o cu creatia lui Klaus Schultze as plasa-o peste media valorica a acestuia. "Kogaion" are toate caracteristicile muzicii de film, putand fi alaturata fara nici o problema creatiilor lui Michael Nyman. Poemul se incheie cu piesa "Epilog", o noua si ultima schimbare a directiei spre o zona meditativa aflata la limita folk-rock-ului. Ceea ce impresioneaza dincolo de maiestria conceptiei si interpretarii este relatia dintre unitate si diversitate, la acest capitol albumul situandu-se de departe pe cea mai buna pozitie intr-o comparatie cu alte realizari romanesti.

Coperta este realizata de Alexandru Andries, care avea sa se lanseze ca muzician de folk dupa anul 1980. Un album de nivel international, care sta in picioare odata cu trecerea anilor.(scris de Mihai Plamadeala - muzician NOMEN EST OMEN)

http://www.muzicisifaze.com/trupa.php?alb=50