Concert Uriah Heep la Birlad

Eram convins, atunci cind am plecat sa-i vedem pe cei de la Uriah Heep, ca vor face un spectacol de exceptie. Si asa a si fost, cu observatia ca s-au ridicat mult peste asteptarile noastre. Nu a contat ca spectacolul se desfasura pe o scena dintr-un orasel mic din estul Europei, oamenii au demostrat inca odata ca sint niste profesionisti adevarati, ca fac muzica din pasiune si de placere si au dat totul din ei. Calzi, prietenosi, amabili, destinsi, au facut o atmosfera de zile mari. Au zimbit tot timpul, au facut semne prietenesti celor care au venit sa ii vada, au discutat cu publicul, au intretinut atmosfera, au fost fantastici. Nu vreau sa supar pe nimeni, publicul a fost ok, dar ma gindesc eu ca poate publicul nu a raspuns in totalitate incercarilor de a face atmosfera a baietilor de la Uriah Heep. Nu mai spun ca la pretentiile si asa nu prea mari ale membrilor trupei, organizatorii barladeni le-au oferit o cazare la un hotel de doua stele, cu toate ca in contract scria altceva, hotel care nu avea sampon la baie si cine stie ce conditii discutabile le-au mai fost "oferite" acestor oameni, pentru care, pina la urma aceste "nimicuri" nu au mai contat, odata ce s-au urcat pe scena si a inceput spectacolul. Dar sa lasam criticile si sa continuam cu lucrurile si intimplarile frumoase, oferite de acesti minunati oameni de la Uriah Heep.

S-a cintat aproape tot ce se putea cinta in o ora si ceva de concert. Inclusiv "July Morning" si "Lady in Black", plus inca alte citeva piese celebre de-ale trupei. Minunat a fost sa observ ca refrenul de la "Lady in Black" a fost imediat prins de cei din public si impulsionati de exceptionalul Bernie Shaw, a iesit o combinatie de voci public/formatie foarte faina. Linga mine, alaturi de copii sau de tineri care nu erau nascuti cind incepusera Uriah Heep sa cinte, citiva rockeri mai "batrini", plus o mare de oameni care nu te asteptai sa ii intilnesti la un asemenea concert, dar care, exceptional, au fost prinsi in atmosfera pe care au facut-o Mick Box, Bernie Shaw et. comp si au cintat umar linga umar cu mai vechi si mai obsnuiti amatori de muzici de calitate... si au facut-o incredibil de frumos. Asta a fost una din calitatile pe care le-am remarcat in seara concertului, anume ca acesti minunati muzicieni, pe linga faptul ca au tratat cu cea mai mare seriozitate acest concert, au stiut cum sa ii faca si pe cei care poate nu mai ascultasera niciodata pina acum muzica lor, sa ii faca sa intre in atmosfera, sa participe si sa se bucure impreuna cu ei. A fost ceva de vis...

O alta mare calitate pe care am observat-o la acesti simpatici oameni, a foast modestia. Modestia aia dusa pina la simplitate si naturalete, un soi de bunatate si frumusete sufleteasca pe care o raspindeau in jur, cum rar mi-a fost sa intilnesc. Pe o scena din Barlad, Romania, undeva in Europa de est, niste artisti au facut ce stiu ei mai bine sa faca, au cintat, la fel cum ar fi facut-o pe cea mai mare sceana din lumea asta. Si cum au cintat... Cuvintele sint de prisos, pentru a putea intelege cum a fost, ar fi trebuit sa fii acolo. Multumesc lui Dumnezeu, ca am apucat eu, sa vad in direct (si culmea, gratuit), una din cele mai mari formatii ale muzicii rock pe care le-a dat omerirea vreodata. Aceasta minunata trupa, doamnelor si domnilor, a fost, este si va ramine Uriah Heep.

Iata si citeva instantanee din timpul concertului, dupa care, la final, fotografii cu nasti si cu Bernie Shaw si Russell Gilbrook, cu care m-am intretinut pret de citeva minute si cu care am avut onoarea sa fac si citeva fotografii.