Un interviu cu Dan Andrei Aldea - Partea III

21. Ce-au însemnat pentru tine perioadele "experimentale", "Duhul aurului" si colaborarea cu Teatrul "Bulandra"?

Viata. Inspiratie. Munca alaturi de Dorin-Liviu Zaharia a fost foarte interesanta, iar omul te inspira prin simpla prezenta, darmite cînd mai si deschidea gura. Iar despre perioada de la "Bulandra" - a fost o mare scoala pentru noi. Mare, uriasa cinste sa fim acolo, cot la cot cu oamenii de frunte ai teatrului românesc. Nu oricine se poate lauda ca l-a avut pe Liviu Ciulei - cu care e o cinste pîna si sa respiri aerul în aceeasi încapere - ca regizor sau pe Toma Caragiu, domnul Rebengiuc, Mariana Mihut, Ogasanu, Motu Pittis... sa-i mai numesc?... ca parteneri de spectacol. Cred ca e cea mai mare cinste pe care am avut-o în viata mea.

22. Cautai "forme" noi de prezentare a muzicii sau erai si tu preocupat de ideea de "opera rock" care-i obseda pe Tudan, Brandes sau Covaci?

Nu cautam nimic, eu în general gaseam. Totul se nastea. Cum am mai spus, nu cred ca daca "intentionezi" sa creezi ceva într-un anumit fel, ceea ce creezi va fi mai bun. Poate cel mai clar a spus-o Worringer (citez din memorie): "Care e diferenta dintre MANIERISM si STIL? MANIERISM este ceea ce apare într-o opera de arta potrivit vointei creatorului ei, iar STIL este ceea ce apare fara voia lui, si de multe ori împotriva vointei lui". Adînci cuvinte - cel putin pentru mine.

23. Au existat trupe de dincolo care-au inspirat anumite piese Sfinx?

Evident. De pilda, întregul disc "Zalmoxe" este într-un fel raspunsul nostru (imperfect, timid, din toata saracia noastra) la discul "Olias of Sunhillow" al lui Jon Anderson. Înca si astazi, pentru mine "Olias" este cel mai bun disc scos vreodata de cineva pe aceasta planeta.

24. În general, se poate vorbi despre o anumita "intelectualizare" a rock-ului românesc din perioada post "beat" si pâna la explozia "hard"?

Poate ca da; în orice caz, pe vremea aceea si noi, si publicul nostru, mai deschideam din cînd în cînd cîte o carte. 25. Care este povestea celebrei "scânduri muzicale" si a lui "bibi sinthesizer"? "Scîndura" poate fi auzita pe "Zalmoxe", în piesa "Pestera". Era scîndura de calcat rufe a sotiei mele. Din ea am construit ceva asemanator cu o combinatie de sitar si vina: lipisem un fretboard de ghitara pe partea de jos, unde sunetul de sitar era dat de niste pînze de bomfaier taiate si îndoite cu talent:-) - iar pe partea de sus aveam vreo treizeci de corzi "de simpatie", care vibrau prin rezonanta. Cine ma vedea prin tramvai cu camasa necalcata, uite, acum stie de ce. "Bib-synthesizer" a fost o porecla a primului nostru synthesizer, construit de Bibi. "Ce, ei au Moog-synthesizer? Si noi îl avem pe al nostru: Bib-synthesizer!" . Legenda spune ca Bibi l-a construit împreuna cu mine. Nu e adevarat. Eu eram doar "omul de Hei-Rup!"..."Hai Bibane, baga mare! Bravo, asa e bine! Mai pune un condensator! Hai, mai iute, ca uite, mîine-poimîine primeste Spitzi de la Phoenix un synthesizer, ce, vrei sa aiba ei primii?" La primul concert cînd l-am folosit înca nici nu era gata, se dezacorda grav de tot de la temperatura, asa mare era graba. Pîna la coada, nici nu mai stiu daca Spitzi l-a primit pe al sau înaintea noastra, sau totusi al nostru a fost primul synth auzit vreodata în România. Nici Spitzi nu mai stie. Dar nici nu mai conteaza.

26. Tu, care în show erai destul de linistit, uneori aproape apatic, cântai si Balada lui Ciprian Porumbescu când evoluai cu vioara asezata pe spate. Ce reprezenta acest "numar": o simpla demonstratie de virtuozitate sau o forma de protest scenic?

Eram si eu un "mistocar de Bucuresti". Ce protest, vere? Cum a zis si Seneca: "Qui protest" ... pentru cei mai criticarzi: de fapt este "Qui prodest" - dar semnul "" se cheama "emote" si înseamna bascalie. De fapt nici nu era o demonstratie de prea mare virtuozitate. La Conservator se faceau chestii si mai iscusite. Mai glumeam si noi cîteodata, viata era oricum trista.

27. Ce ascundeau desele evadari "belgiene" ale Sfinx-ului din perioada 1974 - '82: simple "suse" sau uneori erau si concerte sau turnee serioase?

Uite, sa-ti descriu cum arata, de pilda, "susa" de la Charleroi, ca sa-ti deschid si tie apetitul pentru asemenea "suse". Sase luni de zile am cîntat într-un cabaret. De la 8 seara pîna la 6 dimineata. Zilnic. Fara zi libera. 10 ore în picioare. Încontinuu. Fara nici o pauza - cel mult 10 secunde între piese. Era interzis sa parasim scena, darmite sa fumam. Pe cine mai are chef de rîs, îl invit sa faca si el asemenea "suse". Din acei sarmani bani agonisiti mi-am cumparat niste scule, sapun si hîrtie higienica. Aveam alta alegere?

28. Cam care ar fi "evenimentele" din "viata" Sfinx-ului care ar trebui amintite întotdeauna atunci când se scrie sau se vorbeste despre trupa?

Plecarea din trupa a lui Marian Toroimac. Pentru mine, Sfinx a murit în acel moment. Tot ce a urmat a fost o lunga agonie.

29. "Lume alba" a aparut mult mai târziu decât ne asteptam noi, cei care eram fani Sfinx, ca sa nu mai vorbim de "Zalmoxe". Care au fost "culisele" celor doua albume? Este adevarat ca ele nu au fost acceptate în structura propusa de voi?

Cine mai stie oare? Planuri sînt multe întotdeauna si nici o data nu iese cum vrei. La "Zalmoxe" îmi amintesc de o lunga perioada de hartuiala cu cenzura. Ani de zile. Textul le era prea mistic si prea criptic... "Cine stie ce mesaje subversive or mai fi pe acolo?". Aveau si oamenii dreptate, îsi aparau si ei pielea. Am cîntat "Zalmoxe" pe scena vreo doi ani, înainte de a primi aprobarea pentru disc.

30. Exista o preferinta a Electrecord-ului pentru anumite trupe? Ma gândeam acum nu neaparat la Savoy (care erau "pupilele" UTC-ului) dar si la Phoenix, Progresiv TM sau Metropol, care totusi erau rockeri "pe bune"!

N-am nici cea mai vaga idee.